Ozonoterapia

Terapia cu ozon medical este un tratament recreativ nou în domeniul medical din România, care se aplică conform unor protocoale științifice standardizate. Aceasta previne, ameliorează sau vindecă mai multe patologii medico – chirurgicale, putând fi folosită și în domeniul dermato – cosmetic și stomatologic.

Ozonul (O3) este compus din trei atomi de oxigen și a fost descoperit încă din anul 1785, de către fizicianul sârb în 1896 Nikola Tesla care brevetează în SUA primul generator de ozon medical și începe să trateze boli ca : tuberculoza pulmonară, pneumonia, diabetul zaharat.

Principiul terapiei pornește de la ideea că la originea oricărei afecțiuni a organismului, se află insuficientă oxigenare a celulelor.

Astfel, tratamentul cu ozon medical ajută orice celulă afectată a organismului să se repare din interior, reducând zona afectată; de asemenea ajută la neutralizarea toxinelor din organism, reduce inflamațiile prin acționarea mecanismelor imunologice și antioxidante ale organismului, îmbunătățește circulația sanguină.

Modalitățile prin care se utilizează terapia cu ozon medical sunt multiple:

  • autohemoterapia majoră: amestecarea unei cantități de sânge recoltată de la pacient cu ozon, într-un sistem închis, steril și reinjectarea ei intravenos la pacient;

  • autohemoterapia minoră: intramuscular se administrează sângele ozonificat la pacient;

  • subcutanat;

  • intramuscular;

  • periarticular;

  • perfuzional;

  • sauna cu ozon;

  • saci cu ozon pentru piciorul diabetic, mai ales;

  • apa ozonificată per os.

Tratamentul cu ozon

Tratamentul are multe beneficii multiple:

  • combate infecțiile bacteriene, virale și fungice;

  • stimulează sistemul imunitar;

  • reduce durerea;

  • contribuie la eliminarea toxinelor.

Este folosit cu succes în orice specialitate medicală cum ar fi: stomatologie, în dermato – cosmetică.

Contraindicațiile ozonoterapiei

Contraindicațiile cu ozonoterapie sunt relativ puține:

  • deficitul de glucoză – 6 – fosfat dehidrogeneza (favismul);

  • hipertiroida incomplet contolată terapeutic;

  • stările posthemoragice recente;

  • accidentul vascular hemoragic în primele șase luni de la debut;

  • hipertensiunea arterială necontrolată terapeutic.